Florin T. ROMAN

SFÂRŞIT DE IARNĂ

O dimineaţă zdrenţuită, sau întreagă –
ce mai contează? –
făcându-şi cuib întru
clipa veşnic muribundă
a istoriei condiţiei umane,
în timp ce pe deasupra un stol
de cocori fără aripi survolează
ultimele respiraţii ale iernii.

O amiază fără pretenţii de lumină,
bifată cu grabă
în agenda supraîncărcată
a unui pelican cu foi de ziar
în loc de pene.

O seară arcuită maximal către soare
şi o pendulă din ce în ce
mai asurzitoare,
agăţată de ultimul zid
al veacului.

Şi uite, a mai trecut o zi,
apoi o noapte,
şi înc-o joacă de copii,
apoi trei idealuri coapte…
A fi sau a nu fi?! –
Interogaţie sau demonstraţie?
Ce mai contează?

O viaţă întreagă, vagă,
pentru a învăţa, da,
să pui accentul ascuţit, spre infinit,
cu graţie, pe ultima expiraţie.