Teodor EPURE

STATUIA DE LA PODUL ÎNALT

Pe puntea unei corăbii de bazalt
Statuia pare un vechi stejar înalt,
Ştefan priveşte ale sale hotare
Ce se întind până la marea cea mare.

Capul lui incendiat de lumină
Pare un soare-ncoronat să devină
Spre care vizitatorii sunt vrăjiţi
Ducând mâinile streaşină la ochi uimiţi.

Raza din coroană e gata să râdă
Ca un copil ce se joacă c-o oglindă
Scântei de lumină în ochi se perindă
Din acea frumuseţe halucinantă.

Măreţul voievod pe-un cal încălecat,
Alături de soldaţii săi a luptat,
Moldova să-şi păstreze libertatea,
Credinţa, limba, suveranitatea.