Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Stingher
- A răsărit așa-ntr-o doară,
- În plină iarnă, un fir de iarbă.
- Sub raza rece, prea stingher și mititel,
- Căci s-a trezit golaș și singurel
- Și nici zăpadă ca să-l învelească
- Și frigul ce l-a luat să-i potolească.
- Privea uimit și-ncremenit,
- La câmpul negru împietrit,
- La cerul alb ce i-a zâmbit,
- La bruma care l-a-nvelit.
- Spera să fie primăvară,
- Să crească mândru bunăoară,
- De multe flori înconjurat
- Și păpădii, cum a aflat.
- Să stea cu el un gândăcel,
- Să știe că nu-i singurel
- Și-un vânt ușor să-l unduiască
- Și doar să crească.
- S-audă glasuri mii și mii
- Și zumzete din păpădii,
- Și-n zori de zi,
- Un bob de rouă l-ar trezi.
- Dar a ieșit mult prea devreme
- Și-acum se teme.
- Și mult prea trist și înghețat,
- S-a tot chircit și-a tremurat,
- Cântecul iernii a ascultat,
- Și așteptând a tot sperat …
- Dar frigul nu s-a îmbunat
- Și până-n primăvară,
- Știa că o să moară.
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania