Teodor EPURE

ŞTIU C-A PLECAT

Răsfoind o carte-n curtea casei cândva
A trecut o pasăre pe deasupra mea,
N-aş fi ştiut ce pasăre zbura
Dacă nu mi-ar fi spus cum o chema,chiar ea.

Mi-am ridicat privirea şi mi s-a părut
Că dintr-un ceas de perete a ieşit,
Să m-anunţe c-a început primăvara
Şi-şi trimite cântecul în toată ţara.

Dacă nu aş fi auzit cântând,
N-aş fi ştiut că există pe pământ
Căci într-un anotimp demult trecut
Cu cântecul cucului m-am trezit.

Cântecul ia un strop din sufletul verii
Şi-l duce pân-la sfârşitul primăverii,
Iar când pe cer apare-n curcubeu,
Ia un strop de ploaie şi din sufletul meu.

Când vine şi când pleacă nimeni nu-l vede
În afară de cerul tivit cu stele,
Cerul unde-şi duce viaţa peste iarnă
Şi la anul o să vină iară.

Ştiu c-a plecat căci nu-l aud cântând
Şi vreau să-l mai văd odată venind
Să-i aud glasul strigând-al său nume
Şi nu se va mai simţi singur pe lume.