Sub pledurile nopții

Dorințele îmi încearcă sentimentele,
emoțiile absorb iubirea sub piele,
și o țin captivă
cu patima crudului în curbele trupului.

Diminețile se rup din mantia întunericului,
smălțuite de lumina care cheamă
și vindecă lumea
cu nesomnul izvoarelor limpezi
băute de curcubeie tinere.

Ziua se-ntoarce cu fața la răsărit,
să-i fie amiaza dulce și ademenitoare,
nu pentru că odihna la umbră
n-ar fi fi păzită de cățelul pământului.

Seara îmi înoptează cuvintele
la sânul femeii iubite
și așteaptă noaptea să fie șoptite,
sub pledurile nopții
până când inima crește și pulsează
iubirea prin sângele visător.