T A B L E T A ( de I U L I E )

PRINŢ ŞI CERŞETOR

Undeva, nu prea departe, în România noastră plină de certuri politice şi de contraste sociale, vezi uneori scene de o încărcătură emoţională nebănuită. Actorii întâmplărilor care dau farmec vieţii sunt întotdeauna copiii. Fie că se nasc săraci sau bogaţi! La naştere, toţi sunt prinţi. Societatea îi transformă pe unii în cerşetori.

Jean Jackues Rousseau, în “Emile, era de părere că “Totul este bun când rămâne în mâinile Creatorului, totul degenerează în mâinile omului”.

Se spune ca nou-născuţii au soare în priviri. Şi totuşi plang! Să fie plânsul un prim-protest în faţa unei lumi necunoscute de care se tem?
Oricum ar fi, naşterea ramâne mereu o minune a corolei cosmice, aducând in casele binecuvantate bucurie şi speranţă.

Aceşti “pui de om”, plasmuiţi din dragoste sau din instinct, pornesc în lungul drum al vieţii cu şanse inegale, putând însă recupera, spori sau pierde zestrea nativă şi socială.

Lumea-i lume! Un copil deschide ochii în lumina opulenţei, copleşit cu atenţii şi măriri de care nu are încă nevoie. Altul asteaptă să prindă cu mânuţele plăpânde sânul mamei ca singură mângaiere, pentru a-şi trage picături de creştere.

Nici cel născut bogat, nici cel născut sărac nu bănuieşte ca va fi prinţ sau cerşetor. Parinţii sunt aceia care hotărasc pentru ei, numărând zerourile din bănci sau mărunţisul rămas dupa ce şi-au plătit datoriile.

Cu toate acestea, startul inegal al copiilor devine corect, atat cât se poate, prin şansa oferită de şcoală, prin noi, educatorii, pentru care copilul născut in puf sau pe cergă într-o casă săracă e la fel: alb la suflet şi nevinovat ca puiul de cerb!

În aceste zile de Cuptor, când febra examenelor e pe sfârşite, înalţ un strigăt către mai marii vremii: Iubiţi Şcoala şi pe slujitorii ei! Este singura garanţie că vom dăinui si vom ramâne o naţiune deşteaptă, de prinţi ai timpurilor ce vin.