TABLOU DE IARNĂ

Privesc atent de la fereastra unei cabane,
O căsuță înconjurată de ninsoare,
Când luna ca o gutuie atinsă de ger,
Pâlpâie prin copacii ce se-nalță spre cer.
Fumul se ridică miraculos către cer,
Printre gărdulețul tandru ca un colier,
Fumegă-n tăcere marțială până târziu,
Cutreierând văzduhul cerului azuriu.
În grădina serii,o liniște somnoroasă,
Își holbează ochii ca o bufniță sfioasă,
Iar pe marginea acelei seri înghețate,
Vântul spulberă zăpezile îndepărtate
În căsuță miroase a pâine proaspătă,
A creangă de busuioc a gutui și lobodă,
Iar pe ulița întunecată fără viață,
Vin doi vânători cu arme dându-se pe gheață.
În această seară de iarnă liniștită,
Am decis să scriu o povestire ticluită ,
Despre fumul vital ce se ridică spre zări,
Ca o funie pe care ar coborî schiori.