Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Teodor EPURE: E TIMPUL CIREŞULUI
Teodor EPURE
E TIMPUL CIREŞULUI
Trunchiul lui cu mătase albă-nvelit
Mângâie norii amiezii până la zenit,
De umerii săi cerul s-a sprijinit
Până când roua ierburilor s-a mistuit.
Trecând pe lângă el, toată ziua îl priveam,
Pe creanga lui lucioasă mă aşezam
Şi printre ramuri cireşe culegeam,
De recoltele lui bogate mă bucuram.
Ploi de cireşe se coc în livadă
Care-n coşul verii încep să cadă.
Au crescut cireşele la care n-ai acces
Până se coc şi aştepţi după cules.
Într-un miros de parfum mă furişez
Să vorbesc cu inimoşii mei cireşi
Şi să-i scutur de sturzii periculoşi
Să-mi caut copiii printre ei ascunşi.
Floarea e colindată de albină,
Din petalele ei fur raze de lumină,
O lumină albă şi mai frumoasă
Ce se-nalţă în inima mea sănătoasă.
Când ninsori stelare ne-au înconjurat
Multe lacrimi de cireş ne-au picurat,
În sufletul nostru mult îndurerat,
Iar cireşii goi de rod s-au înclinat..
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania