Teodor EPURE: ÎNTR-O POIANĂ

ÎNTR-O POIANĂ

Într-o poiană sub cerul albăstriu

Priveam cum dansează un nor cenuşiu,

Vântul scârţâia printre frunzele reci,

În văzduh pluteau râuri de lilieci.

Casa-mi era pusă între crânguri de greieri,

Uşa avea chip de bărbat bătut de gânduri,

Un pui de pasăre-mi şoptea numai mistere

Iar clipele erau mai vii şi mai tinere.

În grădini se scuturau trandafirii,

În lanuri râdeau la soare pepenii

Caisele doreau să intre în buzunar.

Sufletu-mi suna scânteitor ca un pahar.

Spicul de grâu era-ndoit ca o seceră,

Pe câmp mirosea a pâine proaspătă,

În privelişti şi nostalgii te aduni ,

Te risipeşti ca aerul pe care-l respiri.

Pluteam tot mai adânc în aerul calm

Şi de tine dragă îmi tot aminteam

Că purtai pălărie dolofană

Cu flori de dovleci din această vară.