Teodor EPURE: PORUMBELUL RĂTĂCIT
Autor: Teodor Epurelnvitaţie la lectură
PORUMBELUL RĂTĂCIT
Într-o noapte
Cu nori plumburii
Colindată,
De inimi şi insomnii
Un porumbel rătăcit,
Dintr-o călătorie a sosit
Pe geamul meu
A năvălit.
Rămânând încremenit
Cu aripile pleoştite
Pe tăblia mesei
Cu pahare încâlcite.
Răsufla iute,
Prin ciocul întredeschis.
Scotea vagi sunete şuierătoare.
Fiind într-o stare îngrijorătoare.
Privea atent
Şi liniştit
La ceasul meu
Care scotea
Un sunet deosebit.
Mereu îl urmăream
Şi-l admiram
Cum îşi curăţa
Pană cu pană
Penetul său fragil
Şi imaculat,
Pătat
De o materie vâscoasă,
Cu ciocul subţire
Bând apă
Din vasul de pe masă.
Când Luceafărul
Spânzura sub balanţa lunii
Şi strălucea
Ca un bob de argint
Într-un zbor scurt a zvâcnit
Şi ca o cometă de zăpadă
A ţâşnit
Spre ţinta sa misterioasă
Şi lăptoasă
Lăsându-mă trist
Privindu-l mereu
Cum zbura,
Cum se înşuruba
În apa nopţii
Rece şi neprimitoare.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail


