TIMIDE LĂCRĂMIOARE
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- .
- La umbră, ca să-şi ascundă sfiala cât mai bine,
- Stau mici mărgăritare, timide şi senine,
- Petalele deschise, sub frunze se apleacă
- Şi-şi şterg chiar ele lacrimi cu vântul care pleacă.
- .
- Timide lăcrămioare ca inima-mi întreagă
- Au înflorit ascunse, să nu le mai culeagă
- Niciun copil ce zburdă şi care-ar încerca
- Timide lăcrămioare, de sub copaci, să ia.
- .
- Rămân aşa plăpânde şi tremurând în vânt,
- Mereu c-o teamă care le-ndoaie rând pe rând,
- Se-ascund cum pot mai bine, în frunze-nfăşurate…
- Şi nu-şi ridică fruntea decât pe jumătate.
- .
- Deşi aşa de bine pitite şi retrase,
- Parfumul le trădează şi drum spre ele coase…
- Şi toţi ce trec prin preajmă cunosc c-au înflorit
- Din nou mărgăritare cu chip deosebit.
- .
- Sub umbră de copaci, în frunze mari şi verzi,
- Când vrei să te apropii, fă-te că nu le vezi!
- Şi când prea ruşinoase ajung în palma ta,
- Să le priveşti sub gene, spre-a nu le speria.
- .
- Deşi aşa frumoase, deşi încântătoare,
- Ele rămân sfioase, firave lăcrămioare,
- Că poartă-n cupa mică şi-atât de delicată,
- Chiar lacrimi dintr-un suflet şi-o inimă de fată…
- .
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

