Uitat într-o odaie

De azi nu mai pot vorbi
Decât în șoaptă.
De-acum sunt un tip zemos
Ca o dudă coaptă.
O, râme gălăgioase,
Ziduri cad bucăți din case.
Pragu-i măcinat
E prăfuială,
Eu cad în lacrimi
Ca într-o îngăduială.
Hainele mele așteaptă,
Să vină copilul de- altădată.
Dar am plecat din
Alba mea-ncăpere,
Înspre o infinită
Climă de durere.
Parfumul dudelor
De după noua ploaie,
Zace-n sufletu-mi
Uitat într-o odaie.
Tăcerea izbucnește
Alterată în adâncuri,
Părăsitei case
La geam îi mor fluturi.

8.12.2013