Sărmani poeţi, voi demoni sacri, ce v-aţi deprins cu poezia, ne amăgiţi că voi sînteţi acei ce lumea o preschimbă cu versul vost’ în alchimia, dar cum se face, au nu ştiţi că nici de foame, nici de sete, nu ţine poezia?! Şi nu ştiu ce motiv mă-ndeamnă să vă scult minciunile edulcorate şi poate nu ştiţi ce înseamnă o rimă ori un coriamb, ori un dactil, un vers în stil alexandrin şi lucrurile metamorfozate – mă crede-un reflexiv, nu mucalit – când îţi culeg cuvântul cumpănit, ca pe lumina cea dintâi, ca pe un „Fiat lux!” divin.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania