Vasile GĂUREAN

Valea Ilvelor, depozitară a unui tezaur de cultură populară

       ( Ioan Mititean, ,,De Crăciun pe Valea Ilvelor”)

La cumpăna anilor 2020-2021, apărea la Editura Napoca Star din capitala culturală a Ardealului, o frumoasă lucrare semnată de astristul scriitor Ioan Mitittean. Urmând modelul lui Balzac, ce şi-a pus întreaga operă sub o emblemă unică (,,La comedie humaine”), năsăudeanul nostru îi spune ,,În vârful peniţei” şi a ajuns la numărul 25 (adică la 25 de apariţii editoriale).

Naţia noastră are un folclor foarte bogat. Ca unul din neamurile a căror existenţă numără abia un secol şi jumătate,  posedăm o bogată  autentică comoară folcloristică. Cântecul, obiceiurile străbune, portul popular, arhitectura sătească,  s-au îngemănat, formând o cultură aparte, paralelă după un timp, cu cu cea clasică. În acest sens, văile montane, cu locaţii înşirate de-a lungul unor pâraie sau râuri, se constituie ca tot atâtea situri importante, cu un specific propriu, iar Valea Ilvelor apare ca exemplară în acest sens.

Omul de cultură Ioan Mititean din Năsăud, el însuşi un animator cultural de  seamă, adună în volumul ,,De Crăciun pe Valea Ilvelor” consemnăril legate de cele 22 ediţii ale Festivalului ilvean de colinde şi obiceiuri locale, unele având rezonanţă naţională. Aceste manifestări, prin repetabilitatea lor, au devenit Tradiţie. Cum anul 2017 a fost cel din urmă al Festivalului, ca manifestare organizată, se face un remember scriptic a ceea ce a fost şi se încearcă o perspectivă. 

Cu o bogată ilustrare de fotografii color, sunt contabilizate eforturile autorităţilor din Primării, ale  dascălilor, preoţilor, instructorilor şi altor factori, din cele şase sate ilvene, nominalizându-i şi arătând contribuţia efectivă ,,per capita”,  Autorul dovedeşte o acribie de toată lauda. Avem impresia că nimic nu a fost uitat. Parcurgem cu mintea cele şase locaţii şi ne minunăm de ceea ce spunea Lucian Blaga, de ,,sufletul satului”, de entuziasmul iubitorilor de cultură din  Ilva Mare, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Lunca Ilvei, Ilva Mică,Leşu.

Despre ultima ediţie, -2017- citim următoarele, cu impresia că dezvelim o placă memorială:

„Preşedintwele Ioan Seni a oferit diplomele de merit ale Astrei tuturor primarilor, directorilor de şcoli, instructoriloor, consilierilor educativi, însoţit de preşedinta Astrei, oraş Năsăud -Floarea Pleş, de astriştii Ioan Mititean, leon Catarig, Lucreţia Mititean,, Mihai Cucoş, Macedon Suciu, Grigore, Lungu şi familia pictorului Nechita şi Maria Bumb din Nepos, precum şi alţi membri ai Comitetului Despărţământulu Mircea Daroşi, Lucreţia Mititean, Livia Gavrilaş

Cine parcurge paginile cărţii şi ilustraţiile, îşi imaginează cu uşurinţă frumuseţea portului, eleganţa trişcaşilor lui Larion Todică, fala celor ce-şi prezintă colindele şi pruncii, solemnitatea primarilor, bucuria de a avea oaspeţi de seamă cum erau deputatul Ioan Deneş şi dl. prefect (pe atunci deputat) de azi Stelian Dolha, inspectori generali şi artişti de renume ca Valeria Peter Predescu, Cornelia Ardelean. revărsând asupra spectatorilor un noian de frumuseţi ale spiritului ce ne-au menţinut prin secole ca neam, dovedind că ,,mai putem bea apă din izvor şi nu din urcior”, cum se exprima Florentin Archiudean la Ediţia din 2013…

 Uneori se lansau cărţi, aşa cum a fost  la ,,Curcubeul iluziilor” , a lui Dinu Virgil, poet local, unde a vorbit prof. univ. Teodor Tanco.

Simţămintele creştineşti ale locuitorilor s-au concretizat în fiecare segment al manifestărilor, slăvind pe Cel ce avea ,,Să se nască/ Şi să crească/, Să ne Mântuiască”- HRISTOS; Împăratul veacurilor şi istoriei. Atunci când lumina pare mai puţină în oameni, în istorie şi în echinocţiul hibernal, răsare Soarele HRISTOS în lume, în inimi şi colinde.

Diferenţa dintre om şi animal este că omul are sărbători, că ştie să se bucure după ce şi-a terminat truda mâinilor, după modelul dumnezeiesc al Părintelui Universului, care s-a odihnit după zilele Creaţiei.

 Câteva pagini bune includ însă şi intrarea într-o zonă neguroasă, când interesul pentru continuitatea culturală a acestor Festivaluri hibernale a scăzut, căzând un soi de oboseală, peste care, neîndoios, s-a- suprapus blestemul pandemiei. Autorul colindă drumurile animate altădată, acum deşerte, de parcă ar fi trecut un înger al pustiirii. ,,N-am mai venit, fiindcă n-avem fonduri” spune un interlocutor.”/ ,,Dar eu nu am cerut fonduri -se miră  dl. Mititean: ,,Eu am cerut numai o sală…” (Se vede însă că nici atâta n-a mai fost posibil, notăm noi.)

Lucrarea se structurează în două părţi, cea dintâi  conţinând  note de  ,,Istorie, leagăn şi destin”, o prezentare generală a ediţiilor,  apoi ,,Câteva ,,Gânduri  aşezate în cuvinte” a distinsului autor Ioan Mititean, iar în partea a doua, felul cum s-au reflectat în presa vremii aceste  acţiuni meritorii.

Ca note de interes general, se oferă câteva consemnări privind o participare a lui Liviu Rebreanu la o nuntă la Ilva Mare, ca şi câteva specificaţii aparte despre artiştii din Ilva Mică.

Autorul trece în neuitare fapte ale spiritualităţii noastre, căci scrisul înfruntă vremea. Îl felicităm pentru sârguinţa consemnărilor, pentru frumuseţea  exprimărilor, pentru încurajarea dată tinerelor vlăstare ce vin după noi pentru  a perpetua creaţiile noastre, în efortul general de a salva frumuseţea materială şi spirituală a acestei lumi.

                                                             Prof. Vasile Găurean