Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Visul unui mort
Vasile POPOVICI
.
.
.
.
.
Visul unui mort
Frecându-se la ochi
după un somn profund,
privi în jur
şi nu putu nimic să vadă.
Era-ntuneric
prea mult şi-ntunecat
sub învelirea veacurilor îngropate.
Cercă să meargă,
dar n-avea picioare
nici mâini
să se agaţe de nicăieri;
şi-şi aminti
că nişte câini,
dulăi de stână,
trosneau între canini
ciolanele-i crocante,
de plug împrăştiate
pe ponoare,
ciolane care
erau odată mâini,
erau picioare…
Şi-ar fi dorit atunci
să intre-n vis,
să aibă tot ce omu’ are,
să aibă mâini,
s-aibă picioare,
să aibă cap şi cu puţină minte,
să fie cum era ’nainte.
Dar mai ales,
dintre toate câte-s pe pământ,
(şi-aşa de vreun folos nu-i este),
dintre toate cele pământeşti,
nimic nu îşi doreşte
decât,
ar vrea să se viseze-n vis,
din lumea de deasupra
în lumea lui să-i vină
măcar un strop,
doar unul, de lumină.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania