A bate-n viață pe perete un cui, să-și pună Dumnezeu
în visul tău, haina lui, o insprație ce nu-i lesne orișicui.
Din visul tău, din visul omului…
Să urci pe scara neamului, să nu-ți vezi umerii destui,
să ușurezi din greutatea locului răbdarea gândului,
și s-arunci tăcerea-n hora nimănui. Doinit în taina sângelui
de pe ștergar, ștergarul câmpului, sudoarea domnului.
Strigarea ta, strigarea omului…
Să crezi cuvântul ce nu vine, fiind de ieri, de azi, de mâine
din lacrimi prespălat în bine cu pâinea și cu vinul
ce ne ține?
…
A bate-n viață pe perete-un cui, să pună Dumnezeu
prisne haina lui, curată haina orișicui
din visul tău, din viața omului.