Mihai MAXIM

Pe 20 iulie, când mercurul temometrelor urca alarmant, am avut curajul să ies din casă pentru a participa la  Adunarea Generală a UZPR, în care cei 257 de reprezentanți ai Filialelor de ziariști profesioniși din București si din țară, urma să aleagă noua conducere a Uniunii pentru un mandat de patru ani. Aula Universității Ecologice era aproape neîncăpătoare și nu am mai întâlnit atâția colegi de breaslă din iulie 2019, când am sărbătorit  în cadru festiv Centenarul UZPR. De organizarea acelui eveniment se ocupase în mod deosebit fostul președinte, regretatul Dinu Doru Glăvan, care a dat Uniunii strălucirea de astăzi. Atunci mai erau printre noi și alte personalități  ilustre ale ziaristicii române, precum E.S.domnul ambasdor Neagu Udroiu, ziarist cu state vechi, Carol Roman, decanul de vârstă al presei românești, dar și foștii mei colegi de pagină la Flacăra lui Adrian Păunescu ziariștii Marian Teodorescu și Nicolae Trandafir.
Privind acum în sală, mi-am amintit prima participare la o acțiune a Uniunii. Era pe 28 iunie 2013, la  o Serată Eminescu, unde l-am însoțit pe regretatul regizor Alecu Croitoru, care m-a prezentat ca scriitor și jurnalist  Președintelui D.D. Glăvan și fermecătoarei artiste Claudia Motea, care ne-au ieșit în întâmpinare. Aceasta a fost de fapt atestarea mea oficială ca ziarist, pentru că  în presă debutasem încă în  2004 la revista HISTORIA, care avea în fruntea sa pe maestrul Ion Cristoiu. În cadrul seratei s-a acordat primul premiu (instituit atunci de UZPR) “Eminescu, ziaristul” volumului „O zi din viața lui Eminescu”, cu subtitlul 28 iunie 1883. Dosar de presă, rodul a opt ani de muncă laborioasă și cercetare asiduă a eminentului eminescolog, prof.univ. dr. Nicolae Georgescu. Mi-am mai amintit de o altă Serată Eminescu memorabilă, ce a avut loc doi ani mai târziu, organizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român și cu Fundația Cultural – Istorică  STOIKA. Atunci, după cuvântul de întâmpinare al gazdelor, rostit de Doru Dinu Glăvan, a urmat un moment solemn – intonarea Imnului lui Ștefan cel Mare, pe versurile lui Eminescu puse pe muzică de inegalabilul compozitor român Eugen Doga. Strălucita armonie între versul eminescian și melodie a creat o trăire intensă cu un profund mesaj patriotic. Aplauzele îndelungate ale participanților la serată l-au răsplătit pe compozitor, prezent și el în sală. Evenimentele s-au succedat într-un crescendo vibrant atunci când Victor Crăciun, președintele Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, plecat și el demult în lumea celor drepți, a rostit un laudatio pentru acordarea de către UZPR a „Dipolmei de  Excelență Domnului academician Eugen Doga pentru întreaga activitate pusă în slujba spiritualității românești”. Revenind cu mintea în sală, mi-am dat seama că  noul președinte și  viitoarea sa echipă își asumă  marea responsabilitate de a menține la același  nivel prestigiul Uniunii. Sunt conștienți candidații la ce se înhamă? Alegerile s-au desfășurat într-un deplin spirit democratic, respectându-se cu rigurozitate prevederile Statutului UZPR. După cum a afirmat cineva dintre organizatori, facem totul la vedere . Își anunțaseră candidatura cinci  membri ai UZPR ( Petre Chichirdan, Petru Frăsilă, Miron Manega, Petre Răcănel și Sorin Stanciu), fiecare  prezentându-și  programul pentru eventualitatea că va fi ales. În urma votării a fost reales ( după un interimat de doi ani, timp în care și-a dovedit capacitatea de a conduce Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România),  ziaristul Sorin Stanciu cu 178 de voturi din  257 . M-am bucurat când am aflat că din  echipa  sa vor face parte Dan Constantin și Șerban Cionoff, nume de notorietate  în lumea presei. Prezența lor exprimă o garanție a continuității  valorice. În cuvintele de mulțumire pentru încrederea acordată, președintele reales  a declarat că va milita pentru intensificarea activității la nivel  de filiale, enunțîndu-și totodată deviza după care se va co nduce și va conduce Uniunea:  UZPR suntem noi, toți, egali !