FRUNZĂ STRĂINĂ

Blândă şi odihnitoare

Lumina printr-o sită,

Atâta de departe,

Mai curge poleită

Şi-nchipuiri împarte

Dezgolind sentimente

Când fluierul zefirului

Cu ritmuri dulci şi lente

Invită, ca-ntr-un dans,

Clipa ce-o prinde-n loc

Trecând în zbor, aşa… 

Sclipind ca semn de foc.

Toamna se-arată ca o chitară

Şi-n nostalgie lasă uimire

Spre gândul în care

A intrat o amintire.

Umbra prinsă-n poeme,

Peste vreme,

Toamnă vrea s-o cheme.

Ca o mică flamă

Roşie sau galbenă

Dansând în coborâre lină

-Tandră întristare-i -

Frunza, de vară, străină.