Nemilos de târziu

Un cântec de lebădă aud uneori
Seara-l aud, ba chiar și în zori,
Eu notele-i triste nu voi să-i ascult,
Dar știu că exista de mult mai demult.

Se aude în jur când e larmă,
Când zgomotul lumii liniștea-mi sfarmă,
Se aude când fruntea căzută pe pumn
Speranță așteaptă și de mult și acum.

Iubirea îl cântă în suflet zidită,
Doar sieși șoptită, în clipa venită,
Vai, mult prea târziu.