needitat…

                                                    Doi metri sub pământ
                                   (Roman foileton)
                                                                    34

       Iarna se cam lăsa mâncată de lupi. Era un sfârșit de februarie  fără nimic interesant. Orovenii intraseră într-o stare de blegeală. Nu-i mai interesa nimic; nici alegerile locale, nici scumpirile zilnice, nici zvonurile apocaliptice. 

Cornelius ieșise primar din primul tur. Programul său electoral a avut ca slogan „Oroveni vă veți întoarce acasă”. Timpul trecea și consătenii lui Cornelius Costin locuiau tot în containere.

Juana făcuse toate demersurile în vederea înființării  unui centru pentru copiii defavorizați . indiferent de locul în care s-au născut. Pentru început, cheltuielile vor fi suportate de Juana Costin de Santiago. Provizoriu,  Fundația oferea ca spațiu containerele care se vor elibera după revenirea orovenilor la vechile case. Cornelius și Andronache discutaseră această problemă. Se avansase data de 1 Iunie, Ziua Internațională a copilului. De dimineață până seara,  Juana colinda localitățile vecine cu Oroveni, în căutare de sprijin. Era așa de carismatică și de imprevizibilă în comportament, încât nimeni nu putea să o refuze. Au ceva cuceritor sud-americanii. Juana uitase de viața de familie, spre nemulțumirea lui Cornelius , care visa la un trai liniștit. Fundația nu era totul. Juana de Santiago voia mai mult. Își dorea o implicare în viața comunității. Visa la o fermă agricolă complexă, la care orovenii să aibă o deschidere pentru o viață decentă.

        Noua responsabilitate de la Primărie îl trasnsformase complet pe Cornelius Costin. Se simțea important. Se trezise în el ambiția tatălui Țârel cunoscut până departe. 

 Cornelius vorbise îndelung cu fratele său vitreg despre ceea ce era de așteptat să se întâmple în Oroveni. Data fixată era strict secretă. Orice informatie în plus putea comptomite o operațiune de mare risc.

       Prin Orovenii de dincolo de pod alergau nebunii satului care strigau de dimineața până seara;

-Pocăiți-văăăăăăă ,oroveni păcătoși! E sfârșitul lumii. Strigoienii sunt aproape și vor distruge satul.

– Nu vă luați după nebună. Voi sunteți aleși de Domnul! Rugați-vă zi și noapte!

 Satul trăia într-o confuzie permanentă. 

       Iarna trecu pe nesimțite. Prima zi a lui martie veni cu surprize.  Primarul Costin puse să sune goarna și tot satul fu adunat la Primărie, pentru nanunțuri importante. . Oamenii se îngrămădeau pe esplanada frumos amenajată și așteptau vești.     La ora 9 fix, primarul nou ales ieși zâmbind în fața primăriei. Venise și presa de la Centru. Era ,de fapt, prima conferință de presă de pe aceste plaiuri rurale.

– Bună ziua, orovenii mei!  Cei prezenți se mulțumiră să murmure ceva.V-am convocat ca să vă pregătesc de ce va urma. Nici eu nu știu exact. E o misiune secretă de curățare a satului de strigoieni. Vă cer să rămâneți mâine în casă. Orice veți auzi,  să nu intrați în panică. Totul este astfel pregătit ,încât să nu vi se întâmple nimic rău. Acțiunea secretă va fi axată pe lacul cu broaște mecanice. Orice provocare s-ar face, să nu ieșiți afară. Sperăm că totul se va termina repede. Încheierea acțiunii va fi semnalizată prin lumini verzi și sunet de sirenă. Luați-vă provizii de astăzi. Circulația pe străzi va fi strict interzisă. Vor fi desfășurate forte de ordine ca în stare de război. Întrebări, vă rog!

•        Nimeni nu puse niciun fel de întrebare. Cornelius Costin desluși totuși un murmur de nemulțumire.
• – Dar acasă la noi ,când ne întoarcem?
• – Când v-am promis ,completă primarul gîndul nerostit.
•       Ținând seama de cele auzite, orovencele în special se abătură pe la magazinele alimentare pentru a nu fi surprinse fără alimente. Majoritatea fu trecută pe caiet. Ajutoarele sociale nu se plătiseră încă. De economii nu putea fi vorba.
•         Rămase acasă, Flori și Juana așteptau ca lucrurile să se liniștească. Aveau planuri mari cu orovenii.
•            Flori avea inima cât un purice. Se temea de acțiunea secretă în care Ando al ei avea un rol important. Era chiar coordinator principal. Răspundea de toate structurile militare implicate. O simplă nesincronizare putea compromite una dintre cele mai delicate acțiuni de anihilare a strigoienilor, pripășiți în aceste locuri , unde vibrația magnetică era alarmantă. O astfel de energie putea devein armă letală pentru milioane de oameni. Nu era o misiune de retina. Totul se putea întoarce împotriva localnicilor, străini de miezul magnetic al Bucegilor, care o data activat ar fi avut efecte de armă nucleară.
•       Andronache Țârlogeanu mai revăzu o data planul operațiunii și încercă să adoarmă. Somnul nu-i închidea genele. În minte îi veneau imagini din vremea studenției. Era la un examen de tactică militară. În biletul de examen I se cerea să găsescă două soluții pentru situația în care este prins magnetic într-o sferă. Andro se smulse din vis, simțind o durere puternică în piept. Degeaba!. Strigoianu veni cu o frânghie și-l legă fedeleș, cerându-i să desecretizeze modul în care va lichida broaștele mecanice. Gemând de durere, era gata să divulge tot planul. Tocmai atunci ,în față îi apărură  Flori și Mario. 
• – Rezistă ,Andro! Nu trăda. Chiar dacă mori, noi vom ști să te păstrăm în suflete!
•       Andro avu un sentiment de inutilitate. Se gândi cu glas tare: „Mare brânză! Voi mă păstrați în suflet și eu sunt mort ca toți morții!!”
•          Coșmarul luă sfârșit. Cineva îl trezea. Era Bos, Marele commandant.
• – Andronache Țârlogeanu, după misiunea asta vei avea un conediu lung și bine plătit. Ești așa de bun ,că nu voi accepta niciodată să te las la vatră. Nu încerca să mă înduioșezi. Ești făcut să veghezi la siguranța pământenilor! Ai vocatie de luptător înnăscut. Ești cel mai bun dintre noi toți!
•       Andronache ascultase confuz acest monolog laudativ. Răspunse fără convingere:
• -Dar viața mea,Bos, viața mea nu contază?
• -Toate viețile sunt prețioase,  Andronache Țârelogeanu. Viața Planetei este deasupra noastră. Întotdeauna de-a lungul timpului au viețuit oameni care s-au dedicat semenilor, uitând de trebuințele personale. Au fost războaie, au fost cataclisme, au fost regimuri totalitare, obligând omenirea la supunere. O simplă nucleară a transformat în cenușă Hiroshima și Nagasaki. Și omenirea a mers mai departe. Eu sunt comandant zonal în turn de 30 de ani. Am renunțat la tot ce ținea de familie în momentul în care am aflat că strigoieni contemporani vor să distrugă ordinea milenară și să creeze un imperiu universal, multiplicand scheleticii de la doi metri sub pământ. 
• Tu ești foarte aproape de a anihila unul din cele mai de temute  grupuri criminale , cuibărit în spatiul Orovenilor, pentru a folosi magnetismul muntelui în scopul creării unei forte de distrugere a tot ce înseamnă viață.
• Îți promit că după finalizarea acestei ofensive împotriva strigoienilor care se înmulțesc asemenea ciupercilor după ploaie, vei avea garantat un concdiu bonus de cel puțin o lună, dacă nu se vor ivi noi amenințări în careul nostrum magnetic.
• -Mulțumesc pentru generozitate. O lună e destul de mult. Nici nu merit atâta bunăvoință.
• – Încerci să fii ironic. Nu uita că ești omul nostru cu specializare la cel mai înalt nivel în lupta cu scheleticii.
• Te rog să revezi planul de lichidare a focarului terrorist de pe raza Orovenilor. Mâine vom declanșa marea acțiune planetară. Vom lichida un obiectiv esential pentru Strigoianu:lacul cu broaște mecanice cu focos nuclear.
• -Echipele mele complexe sunt bine instruite. Am scafandri cu experiență, trăgători de elită, lansatori de rachete, hidrologi, agenți de informații. Sunt la curent cu ultimele mesaje transmise în eter de Centrul de pe Himalaia. Există o știre care mă pune pe gânduri. Vor să provoace cutremure de mare intensitate, magnitudine 7-8 prin care să scufunde orașe cu mare putere militară. Metoda avansată este una periculoasă și aproape imposibil de contracarat. Vor să prăbușească ghețarii de pe marile vârfuri și să schimbe cursul marilor fluvii. Creierul distrugătorilor Planetei este format cam din zece mii de fanatici cu locuințe tip balon, situate la peste 1000 de metri. Aceste capsule nu pot fi atacate cu niciun fel de armă. Au sistem antirachetă de ultimă oră. 
• Pe viitor, singura soluție ar fi să le lovim din interior. Infiltrarea în aceste bunkere suspendate ridică mari probleme. Va trebui să lucrăm mult la transformarea vizibilului în invizibil.
• – Ando, am înțeles că nu vei avea liniște până când nu vei încheia lupta cu acești amanți ai morții. Ca tine sunt alte mii de pământeni gata să se sacrifice , dacă e nevoie, pe altarul slujirii vieții de pe Pământ. Îți mulțumesc și iartă-mă dacă m-am îndoit de credința ta în izbânda cea mare.
•  Singura mea îngrijorare este că poate într-o zi va trebui să părăsești iar acest spațiu , fiind chemat în alte zone de urgență zero.
•       Această posibilă dislocare îl puse pe gânduri pe Andronache Țârelogeanu. În minte îi apăru totuși o rază de speranță. Dacă va trebui să meargă în alte colțuri ale lumii, o va lua cu el pe Flori. Nu avea putere să plece departe și să o lase aici pe femeia dragă sufletului său. Aici vor rămâne Cornelius, Juana și chilienii care vor veni  lângă ruda lor bogată, ambițioasă și tenace pusă pe fapte mari. 
•  Gânduri în prag de mari încercări. Mai întâi să treacă ziua de mâine și apoi va avea timp să se gândească la toate.
•  Va urma!