FLORILE DALBE

Ninsoarea curge fără oprire în curte,

Gerul strânge-n pumni respiraţiile mele calde

Şi-ncet le preface în flori de gheaţă dalbe

Pe care le împrăştie pe câmpurile calde.

Umblam prin ger fără frică cu mare veselie

Cum şi cu ce să-l strâng,că tare-mi place mie,

Căci ascunde sub florile dalbe de gheaţă

Seminţele care încep o nouă viaţă.

Culegeam de prin aer frânturi de cuvinte

Pe care le rosteau adesea sătenii prin curte

Şi le puneam lângă sobă să se dezgheţe

Să aflu ce discutau ei la tinereţe.

Dar lemnele din sobă se auzeau vorbind,

Se jucau de-a vocile sătenilor din când în când,

Gerul însă se juca de-a florile dalbe

Pe care le împrăştia pe câmpurile calde.

Ningea cu foamea dulce a mieilor peste curte,

În timp ce,prin odaia în care dormeam, treceau,

Oamenii din sat vorbind vrute şi nevrute

Când eu mă tot înclinam viselor plăcute.

Articole asemănătoare