BRAZDE DE FOC

Un zigzag de lumină al unui fulger

Brazde de foc în întuneric tăia,

Huruitul unui tunet mereu străbătea,

Văile adânci și-n depărtări se deșira.

Norii plumburii încorsetaseră cerul, care

Sugrumat, tușește acut, cu glas tare

Și sărută alergic cu picături reci de ploaie

Câmpiile, văile, numeroase pâraie.

Bolta scăpăra priviri tăioase din când în când

Cu săbii de foc pământul amenințând,

Funii lichide, nemiloase curg și plesnesc

Fața zbârcită a pământului strămoșesc.

Stropii repezi și grei peste tot au căzut,

Întreaga natură la viață s-a trezit,

Pământul lacom lichidul l-a savurat,

Mândru că la toamnă cu recolte va fi încărcat.

Soarele cu lumina de aur a însuflețit,

Picăturile mari și grele care au căzut,

Florile din grădini din somn s-au trezit,

Păsările de bucurie au tresărit.

Articole asemănătoare