Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Anii se răsucesc
Într-o zi luminoasă și albastră
Mi-am recunoscut steaua fermecată
Și-un vârtej de gânduri în minte mi-au apărut,
Cuvinte calde în suflet am simțit.
.
Gândurile îmi zburau spre înaltul cerului
Unde Dumnezeu stă în spatele soarelui
Și cu încordare-i sufletească, cu mult dor
Ascultam șoaptele-ngerilor cu cântecul lor.
.
O rază divină sufletul îmi atingea,
Inima încet-încet se încălzea,
Și-n adâncul ei ușor am coborât,
Sensul vieții mele am descoperit.
.
Nu mă gândeam la cele ce se văd acum
Ci le cele ce nu se văd nicidecum,
Fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare
Cele ce nu se văd sunt veșnic copleșitoare.
.
Totuși, am încercat din când în când să deslușesc,
Ecourile unei lumi pe care n-o cunosc,
Dar cuvintele de sensuri mereu se golesc,
Iar anii, unii în alții, se răsucesc.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania