Anii se răsucesc

Într-o zi luminoasă și albastră

Mi-am recunoscut steaua fermecată

Și-un vârtej de gânduri în minte mi-au apărut,

Cuvinte calde în suflet am simțit.

Gândurile îmi zburau spre înaltul cerului

Unde Dumnezeu stă în spatele soarelui

Și cu încordare-i sufletească, cu mult dor

Ascultam șoaptele-ngerilor cu cântecul lor.

O rază divină sufletul îmi atingea,

Inima încet-încet se încălzea,

Și-n adâncul ei ușor am coborât,

Sensul vieții mele am descoperit.

Nu mă gândeam la cele ce se văd acum

Ci le cele ce nu se văd nicidecum,

Fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare

Cele ce nu se văd sunt veșnic copleșitoare.

Totuși, am încercat din când în când să deslușesc,

Ecourile unei lumi pe care n-o cunosc,

Dar cuvintele de sensuri mereu se golesc,

Iar anii, unii în alții, se răsucesc.

Articole asemănătoare