Dacă ar  răsări în piatră

Nu spini -

Ci flori de sânge

Ai căuta o daltă 

Cu care să ciopleşti

În soarele ce plânge ?

Şi dacă ceasul te-ar ruga

Să-l muţi din perete

Şi să-l zdrobeşti 

L-ai asculta ?

Cu mâini ascunse-n buzunare

Te plimbi ca un ascet

Pe arse trotuare;

Păşeşti încet

În inimi şi-n priviri,

Pe chipuri de lemn,

În sunete seci

Te-ascunzi şi te-apleci

Când soarele de atunci

Revanşa îţi cere

Şi aruncă nebun

Săgeţi de durere.

Prin tine pătrund 

Şi goluri adânci 

Se umplu cu teamă

Şi plângi.

Acelaşi soare

Cu braţe de aur ,

Galben balaur

Pe cerul zugrăvit

Îţi sfărâmă dalta

Cu care l-ai cioplit.