Simt că lumina sporeşte-n toată ţara
Când văd berzele înapoindu-se primăvara,
Nimeni n-are nicio îndoială că s-au înşelat
Căci cuiburile locuite cândva s-au păstrat.

Primele berze la Bunavestire au sosit,
Pe stâlpul din faţa casei mele s-au odihnit,
Numai cerul ştie câte si-au-ntrerupt zborul căzând
Cu aripile frânte pe un alt pământ.

Ce bine îi stă satului meu liniştit,
Aşa cum este el de oameni mereu obişnuit,
Cu berzele venind la cuiburile lor din nou,
Cu pomii încărcaţi de floare luminând mereu!

Dacă soarele într-o zi n-ar răsări
Lumina cu pomii încărcaţi peste tot s-ar ivi,
Sătenii şi-ar umple ochii cu lacrimi de lumină,
Cerul cu berze deasupra ar începe să râdă.

Stau pe vârfuri şi privesc în depărtare
Lumina pomilor încărcaţi de floare
Răspândită pe uliţele satului
Până când luna coboară deasupra capului.

Albul parfumat al florilor peste tot s-a-nşirat
Ce bine îi stă primăverii cu berze în sat!
Copiii nu mai vor să se oprească de jucat
Cucul nu doreşte să înceteze de cântat.