Boris MARIAN

Antagonice

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau  și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu…l    dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,
Într-o noapte am visat că am ucis un om,
Dimineața, în curte, murise un pom,
Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,
În noaptea aceea murise-un nebun,
mi-au spus, tu ești  acela, viu sau mort,
nu mai știam, kein einziges Wort.
*****************************************
Mergeam spre locul de execuție,
Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,
m-au întâmpinat lilieci înfloriți,
apoi m-am dus după rezultatele analizelor,
lună de lună m-am dus,
mi s-a spus să mai aștept,
am așteptat până m-au îngropat.
Provizoriu.
Am primit o veste proastă,
Am luat bicicleta și am pornit în viteză,
Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,
Vestea cea rea s-a luat după alții.
Irina X nu mai e la nici un etaj,
O fi sub scoarța pământului,
Sub aripa vântului?
000000
-meșter cârmaciul
nu ieșiți pe stadă,
stați mai bine în casă,
vă roadeți unghiile,
poate găsiți o idee,
creierul doarme ca o pisică,
marș de pe pat, Bazilio.
De la cenușă la albastru ,
un pas-popas de veacuri,
cerșetorii poeți nu mai loc în Sena,
o fată singură așteaptă,
cine va bate noaptea în geam?
O stea cade din înalt,
alesul a trecut, se întoarce?