Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
CÂNTEC DE SEARĂ
Teodor EPURE
CÂNTEC DE SEARĂ
Din vadul îndepărtat
Aud ceasornicele apelor cum bat,
Glasul clopotului prin ierburi dispare
Crinii zac stinși în disperare.
În celule de iarbă
Vietățile cu drag așteaptă
Să mai joace lumina
Când se topește luna
În dulceața ei
Cu florile de tei.
În prag de seară
Mă-ntâlni a doua oară
Cu dragostea cea dintâi
Părul lung să-l mângâi.
Mirată încă foarte
Mă privi de departe,
Și sub cerul plin cu stele
Asculta vorbele mele.
Atunci plângea
Și râdea,
Pe seama mea glumea,
Atât de mult mă amuzea
Încât inima-mi creștea.
Pârâiașe de amintiri
Fața îi acoperi,
Dar când luna a ațipit,
Lumina a pierit,
Amintirile s-au oprit.
Înfășurați în mantia tăcerii
Am descoperit numai mistere.
Sărut cu ochii și cu buze
Această clipă fermecată.
Ce nu se uită niciodată.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania