CHEMĂRI

Cad florile de mai pe luna plină
Scăldând din nopți fierbinți sau reci
Ne împărțim la tot ce e de vină
Prin suflet tu să nu încerci să treci 

De te-aș chema ca pe-o minune
În visul nostru nud, destrăbălat
M-aș alunga, să primenesc cutume
Din vise noi, ce mult s-au îmbătat 

Te mai privesc o dată, spune
Din norii noștrii greu împrăștiați
Te-aș mai privi și-o să se-adune
Doi munți de mare cununați 

Dar frica mea nu îți va spune
Să fugi de mine… alăturea
M-aș îngropa în ochii de tăciune
Să gust din moarte, viața pururea.