CREZ MATERN

Primit pentru publicare de la autor, Teodor Epure, 5 martie 2014
Editor: Diana Aghiorghiesei, 5 martie 2014

CREZ MATERN

Zână a visurilor mele de copil
Mi -ai dăruit tezaur de răbdare
Vino aproape lângă mine tiptil
Să-ți șterg încet lacrimele amare

Am  adunat de pe bolta înstelată
Mulțime de stele  pe fruntea ta lată,
Să -ți lumineze chipul tău plin de durere,
Când sufletul îndurerat ți -l cere.

Liniștea mea s-a zidit lângă tine,
Căntecul tău mi -a vegheat somnul adânc
Cu vorba ta am dat ființelor nume,
Clădind o lume nouă pe acest  pământ.

Te -ai bucurat câd am făcut primul pas,
Și te -ai  întristat  când mi-am  lovit palma,
Ai sărutat rana la început de ceas
Ș-ai zâmbit din nou când s-a vindecat rana.

Cu ochii tăi înlăcrimați de iubire,
Mă dizmerdai blând cu a ta privire
Brațele tale m-au legănat cu dor,
Ș-ai visat  să am un înger păzitor.

Din durerile altora ai învățat
Să fii aspră cu mine și bună la sfat
Să am demnitatea la care ai visat,
O viață întreagă cu sufletul curat.

Muncit-ai să trăiești,acum te odihnești,
Nu fii întristată ,acolo unde ești,
Că eu cu pași repezi ,spre tine voi porni
Cu sufletul meu la crucea ta voi sosi.

Seara-mi ascultai ruga la culcare,
Aceeași rugă limpede pe care
Au spus-o bunicii în casele lor
În vremuri aspre cu glas cutremurător.

Atăta timp căt pe lume eu voi fi,
Te voi urma cu drag  și te voi iubi.
Jur, să duc cu mine în timp crezul rămas
Și apoi urmașilor să-l las.