Doină

Vasile POPOVICI

Nu te mai fluieră românul,

doină,

din frunza ruptă dintr-un ram,

de parcă nu ai mai avea

vreo noimă

în fizionomia-acestui neam.

Te-au fugărit din ţară

ca pe-un câine,

bătând la porţi străine şi pustii.

Te strig, te chem

să vii din nou la mine,

dar drumul de întoarcere

nu îl mai ştii.

Şi lucrul cel mai rău din lume

e că nu am nici o putere

să te-ntorc acasă;

din fluier şi din frunză

să te strig pe nume,

să-ţi pun petale-n cânt

şi să te fac mireasă.

De aş doini nostalgic din frunză

ori din tulnic

durerea vremurilor

care s-au schimbat,

un râs machiavelic mi-ar spune

ne-ndoielnic,

că am ieşit din timp

şi sunt cam demodat.

Articole asemănătoare