Gânduri de primăvară

Iarna cu potcoave argintii de gheață
Plânge după colțuri cant de despărțire,
Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire
Soarele-și ascunde razele în ceață.

Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic
Păsări să-nfioare din grăbite triluri,
Care joacă farse iernii-n vodeviluri
Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic.

Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul
Caută flori întredeschise-n pripă,
Le pudrează visul sub a lor aripă
Bucuria urcă-n pas cu anotimpul.

Stele-n cerul nopții își asmut irișii
Aburi din pământ, firele în lumină,
Bagă în ispite merii din grădină
În ochiul dimineții, înfloresc caișii.

În surdină pune-mi la fereastră vise
Mă întind afară pe covor de iarbă
Lasă-mi în iubire porțile deschise
Și oprește seva-n care-o să mă fiarbă.