Primit pentru publicare: 18 febr.2015.
Republicat: 8.10.2021
Text din volumul ,,Clepsidră” (Antologie publicistică), autor Vasile Lefter, carte în pregătire pentru publicare la Ed. Agata.
Editor: Ion ISTRATE
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Sunt nevoit să recunosc încă o dată că suntem un popor dependent de drogul senzaţionalului.
Dacă show-rile politice cu invitaţii standard s-ar difuza în miezul zilei, economia nu ar mai dudui nici măcar ca pe timpul hulitului şef de partid fără patalama, Tări, cel iubit de toate nevestele. România ar intra în colaps, iar Victorel s-ar ruga de Alinuţa să-l dea jos mai repede. Tot românul aşteaptă cu ochii holbaţi la televizor să vadă ce vrăji a mai făcut Lenuţa cea cu poşetuţă şi în ce poziţie îşi fixează celebrul deget devenit mijloc de comunicare nonverbală. Fosta candidată la înalta funcţie prezidenţială este indignată că procurorii i-au pus cătuşe din material fieros, o adevărată jignire la starea materială a pupilei lui Trabăse, crescută cu greu şi costisitor.

Prin cafenele, pe la colţ de stradă, în mijloacele de transport în comun, românul de rând vrea să afle ce a mai făcut fosta nevasta a lui Cocoş, destoinic om, bun pentru tras pe sfoară fraierii, de aici şi de aiurea, până în ţinuturi îndepărtate, pe care le priveşte nostalgic prin gratii de fier, deocamdată. Uneori îmi vine să cred că fosta găină a lui Cocoş joacă în travesti, vrând să devină un personaj comic, de râsul curcilor.

Vedeta desenelor animate din aceste seriale zilnice priveşte surâzătoare printre barele de oţel aranjate în pătrate regulate, visând la marile bulevarde ale Parisului, la braţ cu amica Bica, pe care le va revedea în ilustrate aduse de avocaţi. E nemulţumită că zăbrelele nu sunt vopsite în portocaliu ca odinioară, iar mobilierul este de prost gust şi nu oferă locatarilor confortul meritat. E gata ca din bani proprii, adunaţi cu grijă din munca altora, să suporte reabilitarea celulelor de reţinere, făcându-le mai primitoare pentru cei care abia aşteaptă să-i fie aproape.

Analiştii politici care privesc atent printre gratiile încă nevopsite, întrezăresc un guvern din umbră, pus în parte la umbră. Portofoliile se ocupă ritmic, chiar dacă uneori la acelaşi post de ministru râvnesc mai mulţi.

Toţi invitaţii la Organe sunt unanim de acord că locul tătucului Trăienică, care stă puţin cu frică, e luat acum de urmaşa lui, urmaşă declarată şi confirmată.. Duduia cu degetul dus şmechereşte la nas ar fi dorit poate să se treacă la Ministerul Dezvoltării, dar acolo nu prea mai e mare lucru de furat, aşa că mai bine stă deoparte şi împarte.

Menirea ei ca lider e să-i dai binecuvântarea, fără să mai semneze.
În guvernul din umbră, pus la umbră, fără îndoială că postul de prim-ministru revine de drept şi de fapt lui Emilică, interpretul şlagărului „Puşca şi cureaua lată”. Ştie să cosească, deci se va descurca şi la umbră!

Guvernul proiectat la răcoare nu va ţine cont de culoarea politică.
În spatele porţilor grele, deosebirile ideologice dispar. Imnul poate fi preluat de la comuniştii închişi la Doftana: ”Privesc din Doftana prin gratii de fier / Departe, departe un petic de cer / Acolo, închisă şi ea / Se mistuie-n fiţe tovarăşa mea”.

La Transporturi, şi-a depus candidatura alde Miron, care s-a grăbit să-şi ocupe locul tocmai la Poarta Albă, în timp ce mascaţii îl căutau prin Bucureşti, la căsuţa albă, cu flori în pridvor. Film cu Stan şi Bran!
Portofoliul de la Economie va reveni lui Adriean, cu Marmora. E “liber”, dar se întoarce până la învestire!
Carismatica Ridzi abia aşteaptă să se ocupe de sport şi turism. Ştie de unde să ia şi cui să dea bani. E de-a noastră, din popor!
La Interne, iarăşi lucrurile sunt clare. Cum să-l uite Lenuţica tocmai pe omul alături de care a stat în campania pentru matelot? Drept să vă spun, merită! E un om serios, are prestanţă, se descurcă cu banii de la contribuabili şi de la cei cu musca pe căciulă.
Poate vă surprinde, dar candidatul pentru finanţe e un rebel, dat afară de la liberalii noului partid liberal pentru a nu-l supăra pe alesul naţiunii. Trădare, trădare, dar…! Numele fericitului e V. Vosgan, armean cinstit ca toţi armenii, un pic scriitor, un pic negustor, puţin actor, mai mult farsor. Iubeşte banii la pachet cu imunitatea!
Femeia –erou, Ileana cu Arc, în calitate de lider, îşi doreşte un purtător de cuvânt, o sală de conferinţe, telefon, computer, sală de confidenţe erotice şi câte şi mai câte….

Guvernul din umbră, completat cu nume de la umbră, va începe curând să lucreze.

Opoziţia de afară mai are de aşteptat, mai ales că nici nu prea mai are gloanţe să tragă în cei de la putere. Ludovic tot ţipă, dar guvernul nu prea pică!

Pe măsură ce evenimentele se vor derula, e posibil să completăm guvernul din umbră cu nume noi.

Vă rog frumos, nu faceţi haz de necaz!!!