Ovidiu CHELARU

In somnis veritas

În somn există adevăr
Evident şi nu-n răspăr,
Şi de care ia aminte
Pentru vremuri înainte.

De-ţi doreşti să-ţi fie bine
Fără zile în suspine,
În parcursul tău teluric
Plin de vrajbe şi lacunic.

A căror sincope-nchise
Se transfer până şi vise,
Ce-ţi fac somnul o povară
Deseori de te-nfioară.

Prin coşmaruri ce se leagă
Şi enigmele dezleagă,
Despre timpuri ce te-aşteaptă
Într-o lume puţin dreaptă.

Unde multe feţe mate
Vor să-ţi pună beţe-n roate,
Sau că paşii ce-i urmezi
Nu constituie dovezi.

Că faci totul foarte bine
Ca să speri la vămi divine,
Când te vei urca la cer
Împlinit sau auster.

De aceea cât trăieşti
Pe meleaguri pământeşti,
Urmăreşte să fii demn
Prin a Domnului îndemn.

Ce de-a pururi ne veghează
Tot la fel precum o rază,
Ne învăluie-n lumină
Să trăim o viaţă plină.

Dând obolul cuvenit
Într-un trend neostoit,
Celor morţi şi celor vii
Cu iubire şi făclii.

    12.11.2016