Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Începutul şi sfârşitul
Începutul şi sfârşitul
– Când plângi?- te-am întrebat, privindu-te acum. – Niciodată când zâmbesc, am plâns simţind că te pierd, pierzându-mă! – De ce-ai plâns, care parte din tine a plâns? – Cea care te dorea demult, cea rănită, sunt şi acel pe care l-ai simţit. Cu-mbrăţisări mari ca de trestie, marea leagă malul, cu boabe mici de nisip, în calea ei, o dulce mişcare în ritm infinit. Eşti o pasăre călătoare spre ţărmurile veşniciei, acolo unde lumea devine parte din tot, îngerul-copil rătăcit, prin timp, în uitare, o lumină a stelelor adusă aici, o scânteie coborând Cerul şi pe-acest tărâm. Ai simţit tremurul acela, trecând prin tine, până-n adâncul trupului, să nu mai exişti. Infinitule, ţi-am adus neliniştea căutată! Suntem senzori reglaţi după ceasul lumii, dacă, la sfârşitul călătoriei, ai învăţat cine suntem, abia atunci, începe adevărata viaţă! Adâncirea propriilor temeri, regăsire, eliberare, zbor spre paradisul interior, trezirea menită, caldă bucurie, flux al dăruirii, pur şi simplu noi, împământeniţi, însăşi creaţia, începutul şi sfârşitul tuturor.Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania