De la câmp, de la păduri de oriunde ar veni
Mama ne aduce numai bucurii,
Pentru că ne-a născut şi tot ne creşte
Cu fiecare zi ce vine, ca în poveste.

Harnică, cum vrea să ne vadă şi pe noi,
Ne îndeamnă să fim la muncă cei dintâi,
Să aducem din grădină un coş cu de toate
Prin grija ei sădite şi crescute.

Atunci când odihna casei e deplină,
Mama închide ochii cea din urmă
Şi tot aşa până anul se termină
Până ce albeşte fără să bage de seamă.

Bătrâneţile îi vin ca apele domoale
Şi e cuprinsă de lacrimile bucuriei,
Căci sunt file din povestea iubirii
Ce demonstrează-n viaţă că sunt utile.

În albastrul zărilor o vedem înrămată
Şi-o păstrăm-n suflet ca pe-o lumină caldă,
Căci mama este pretutindeni cu noi
Şi este de neînlocuit pentru noi.