Marin IFRIM

Confiscat de litere

Când vine timpul, deja e dimineață. Nu deschide ochii înainte
De a trăi ziua întreagă. Imaginează-ți restul secundelor spre
Următorul somn. Lasă totul așa cum e în vis. Nu trece dincolo
De realitatea celorlalți. Tu ești parte din somnul lor fără vise.
Te duci și te întorci zilnic spre tine, oriunde ai fi. Niciodată
Nu ești în locul altora. Știi bine că exiști. Undeva în tine sunt
Toate cele ce ai fi putut fi, variante , aroganțe  matematice
Idei și demonstrații că toate scotocelile duc numai spre zero.
Bucură-te că ești aici, în acest text curgător, confiscat de
Litere imediat ce ți se arată, hrană a cuvintelor logice cu
Clopoței de vată. Când vorbești, când scrii, când gândești
Deja ai ajuns acasă, în pustiul din corpul tău plin cu organe
Vitale. Ficatul cântă la pian, ca la vergile unui grătar pentru
Canibali școliți. Inima îți bate erotic, fierea se topește-n
Călduri africane, fir cu fir de nisip peste un munte cu rinichi
Dedesubt, în subsolul cetățeanului care ești, al patriei, adică
Un fel de cifră cu nume irațional, un CNP oarecare, o amprentă
În bezna lumii din ce în ce mai aglomerate de anonimat universal