Cerul se deschide spre apus, Bolţile-s tivite cu pelin. Cad luceferi la polul opus, Se-neacă harbujii in vin. Plutesc printre stele cărări şi mieii de-argint le tot pasc. Se zbuciumă pietrele-n mări, Se clatină muguri şi nasc. Pierdut în zenit si uitare un suflet se zbate incert. Rănit de iubire, Mâhnit de visare, Destinul e crud, dar e cert. Cu sânii umezi, tâmplele coapte, Fierb apele în mătcile lor. Un greier mi-a spus ca ieri noapte s-a sinucis un cocor.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania