SPONTANEITATE

Când se răzbuna vinu-n tine

prin toţi porii,

Când rimele îţi ies mereu

în mod firesc,

Atunci s-arunci cu portocali în mine,

Să sorb din mustul lor,

Vreo două ceşti.

Când mugurii castane-ţi dau târcoale

şi-ţi doarme în retine orice vers,

Atunci s-arunci în mine cu pocale

de levănţică şi de univers.

Când adventiva diagramă-a sorţii

îţi muşcă cu emfază şi-agramat

din umărul ad literam al nopţii,

Să-ncerci sa mai schiţezi

un râs anagramat.

Când sufletul se zbate-n zori adnat,

Şi trupu-ţi încolţit îţi e adpres,

În creierul savant de adragant,

Îţi fluieră un Orient Expres.

În licărul din ploi adamantin,

Te reculegi prin snoabe,

Prin falsele  baliste.

Ca un bastard fecund, diamantin,

Al mărilor încercănate, triste.