Marmura tace

Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și e pace,
Ce a fost, ce n-a fost, doar un fluture , noaptea,
Eu în fluture intru ca un strigăt în șoaptă,
Schimb de vorbe, iar vorbele sunt ca și iarba,
Nu se scriu azi poeme numai cu barba,
Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă, nu-i pasă,
Dar poetul e cel care crește-n mătasă,
El dorește s-ajungă în raiul de vise,
Pe unde trădarea niciodată nu ninse,
Vina-i doar parte din vieți făr- de legi,
Doamne, de visul acesta-mi dezlegi
Sufletul, lasă-l să zboare-n Nirvana,
Revenind undeva în Copacabana.