Primit pentru publicare: 09 nov. 2016
Autor: Gruia COJOCARU, redactor al Rev Luceafărul (Bt)
Publicat: 09 nov. 2016
Actualizat: 10 nov. 2016
Editor: Ion ISTRATE

Noul Leu de la Casa Albă

Suflarea lumii a fost conectată de luni bune la tensiunea alegerilor din Statele Unite ale Americii, iar deznodământul, oarecum neașteptat, a fost sărbătorit cu șampanie și whisky în ograda republicanilor, în timp ce doliul creștea suveran la ușa democraților. Iată că ,,dementul liber”, cum pitoresc l-a zugrăvit scriitorul Cristian Tudor Popescu pe miliardarul Donald Trump, a învins categoric Sistemul, devenind al 45-lea președinte american. Dezamăgirea a devenit uriașă pentru cei care sperau că ordinea mondială se va păstra nealterată. Din altă perspectivă, dezamăgire a fost și pentru cei ce așteptau înfierbântați ca Madonna, regina muzicii pop, să își onoreze promisiunea siropoasă, după victoria Hillarey Clinton în alegerile din 8 noiembrie 2016…

Cum era de așteptat, telegramele au început să curgă mieros înspre biruitorul leu american. Adversarii, din interior și din afară, și-au scos steagurile albe, pregătindu-și genunchii pentru penitență.

Scriam recent că triumfător va fi acel candidat care-și va întinde cu naturalețe năvodul manipulator. Oamenii s-au săturat de păpuși surâzătoare, ghidate din umbră de mâini perfide. Mai curând acceptă greșelile asumate cu franchețe. Când am văzut înverșunarea divelor din industria amorului la adresa miliardarului american, care, cu decenii în urmă, le-ar fi făcut avansuri cu perdea transparentă, am zâmbit gândindu-mă la strategia de campanie a democraților. Pe ce teme trebuia să
alunece Donald Trump în relație cu starletele?! Pe un covor care se desfășura catifelat întru filosofie, literatură, psihologie?! Nu, magnatul a optat doar pentru puțină geografie, doritor de o călătorie în munții trufași, urmată de un popas revigorant în văile lacome, împădurite voluptuos în substanța divelor… Ce era rău în asta?! Dacă ne gândim bine, era alegerea naturală, pe care orice bărbat viu era obligat să o îmbrățișeze! Ce ființă umană matură ar putea gândi în alți parametri? Vrei… bine! Nu, nu e nicio supărare, atât timp cât nu te forțez! Filosofia masculină în alb și negru rămâne funcțională în rudimentaritatea ei și în secolul emancipărilor decisive!

Rezultatul votului a demonstrat că mostra de manipulare a democraților a fost (și) aici rostogolită suav, dar cu efect de bumerang. Evident, e doar un exemplu, suma erorilor a fost generoasă – de la e-meilurile revelate de FBI, la scandalul donațiilor – iar publicul a sancționat candidatul refugiat strident în cosmetice.

Nu știu cum o vom scoate la capăt noi, românii, cu noul lider al lumii, dacă ne gândim că, într-o frenezie vecină cu naivitatea, ne-am pronunțat prin vocea unor lideri politici (încă) activi în favoarea doamnei Hillary Clinton, blamându-l în mod gratuit și stupid pe domnul Donald Trump. Un amatorism politic care s-ar putea să ne coste mai curând decât bănuiam…

Până atunci… trăiască noul Leu de la Casa Albă!