OMAGIU FEMEII

Iubesc cuvinte calde în cămașa răsuflării,
Când soarele vestește sosirea primăverii,
Cuvinte devotate, să sune rotund, sănătos,
În atmosfera limpede pentru sexul frumos.
În aer miroase a iarbă și-a mugure crud,
E o febrilitate a muncii și mult tumult,
E ziua când cinstim simboluri devotate,
Dragoste, blândețe, sacrificiu, libertate.
Scriu cu o floare de crin al cărui rădăcină,
Îmi parfumează hârtia ca un trunchi de felină,
Inima mea e un cântec înălțat femeilor,
Care îmbracă țara-n puritatea privirilor.
Este o zi înaltă și aureolată,
Ziua acelor care cu mâinele ne leagănă,
Ne mângâie pe creștet,ne alintă, ne caută,
Ne înțeleg,ne ocrotesc,și mereu ne cheamă.
Sunt ades prezente-n știință,cultură, artă,
Alintă pruncii, udă florile, pâinea frământă,
Alături de noi, umăr lângă umăr, sunt fidele,
În marele zbor al vieții noastre cotidiene.
Buzele lor au plâns, au râs, s-au rugat pentru noi,
Mâinele mele adună și îmbrățișează flori,
În buchete cu petale în formă de inimă,
Pe care le dăruiesc cu duioșie și stimă.