Înălțarea opincii ca mare simbol
Din pământul gol
Apăsarea tălpilor în vreme crăpate
De pământ mângâiate
Albirea ițarilor până la brâu
Cu noroi se făcu
Îndreptarea picioarelor din genunchi aplecate
Pentru alții umblate
Strângerea brâului ros ce încinge destine
Coloana dreaptă o ține
Ridicarea mâinilor din palme spre cer
Se roagă-n mister
Netezirea cămășii ce-n sudoare căzu
În alb se pierdu
Întărirea trupului ce munca o ține
Corvoadă rămâne
Îmbrăcarea bundiței cu trecut împletit
De ani e rânduit
Mângâierea umerilor goi brăzdați de jug
Durere aduc
Ridicarea capului căzut în pământ
E al țăranului sfânt
Coborârea căciulii din blană de miel
Respectul ca țel
….
Înălțarea opincii ca mare simbol
Din pământul gol.