Pe lacrimile mamei…
Autor: George Ciprian Balanlnvitaţie la lectură
- Pe lacrimile mamei — ce viață am mai dus
- Cu vorbele-i de-ocară ce-n suflet n-au pătruns,
- C-acuma nu mai este și-mi plâng în mâini amar !
- Cum de-am putut fi rece ? Tu, mamă, vino iar !
- .
- Te chem din goliciunea ce-n mine-am adunat
- Din tot răstimpul care iubirea ți-am sfruntat !
- Cu-ai vieții ani ‘nainte și timpul tot avar —
- Cum de-am putut fi rece ? Tu, mamă, vino iar !
- .
- Lovit ca de o gheară, acum, în lipsa ta
- Mă sfârtecă mustrarea și nu mă pot ierta !
- Absența ta mă doare strigându-mi așadar —
- Cum de-am putut fi rece ? Tu, mamă, vino iar !
- .
- Tu, mamă, scumpă mamă, cum binele-mi doreai
- Cu vorbele-ți de-ocară ce-a mă-ndrepta voiai !
- Acum mă-ntreb și singur și-mi pare că-n zadar:
- Cum de-am putut fi rece ? O, mamă, vino iar !
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: George Ciprian Balan
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

