Potirul netrăit

Mi-au nins clipe-n flori de cireș și de măr,
M-au poftit cu pocale de rouă și dor,
Mi-au întins vieți tainice, neîmplinite,
Purtându-mă-n vămile-n zbor împletite. 

Mi-au plouat ploi subțiri din nori de borangic,
M-au scăldat în potir de ghiocel alb, mic,
Mi-au dat alin macului pe urme de drum,
Pierzându-le-n codri și-n al viselor fum. 

M-au culcat pe un pat de petale de crini,
M-au legănat tainic în asprii mei spini,
M-au ascuns în altare, în lungi plecăciuni,
Să-nalț către zei sfinte rugăciuni.