VISÂND

M-au găsit pe malul mării într-o scoică,
Când mă-nvelisem cu gânduri curate încă,
Nu știau de unde vin,și cât timp am dormit,
Și dacă perlă prețioasă am devenit.
Ca să simtă gust de sare,s-au repezit,
Și printr-o lovitură, scoica au desfăcut,
M-au rostogolit pe nisipul fierbinte,
Dar am strâns-n umerii de sidef gânduri sfinte.
Însă nu am avut momente de scăpare,
M-au scos din nisipul fierbinte cu răbdare,
Și au încercat cu atenție să-mi tragă,
De pe umeri gândurile, fără grabă.
Mi-au desprins gândurile superficiale,
De care eu voisem a lor scăpare,
Nici ei n-aveau mare nevoie de ele,
Le-am aruncat numai gânduri de ură pline.
Aveam plăcerea să-i văd pe toți cum plângeau,
Dar gândurile mele nu la toți ajungeau,
Cei salvați mi-au smuls de pe umeri iubirea,
Care au împărțit-o între ei ca pâinea.
Mi-au luat toate gândurile curate,
Ca în timpul verii pe copii să-i încalțe,
Și uite așa mi-au desprins de pe umeri,
Toate gândurile pe care greu le numeri.
Cu mine însumi nu aveau ce să mai facă,
M-au băgat la loc,cu atenție în scoică,
Și au aruncat-o în marea cea mare,
Și de atunci plutesc fără încetare.