ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Șfichiul zilei. Gloaba pe care o duce în spate românul

Primit pentru publicare: 22 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 23 Dec. 2018

Nu am nimic cu omul politic. Am ce am cu politicianul. Și eu am făcut politică. Am fost într-un partid. Îmi amintesc, de aici, că am data șansa unui ins să se impună în statusul social. Un parvenit, fără caracter, astăzi senator, nici nu-mi răspunde la salut. Mai mult, neconvenindu-i desele mele intervenții publicistice, deși nu-l vizau, a pus pe urmele mele un control năucitor!
Dar, nu asta vreau să scot în evidență acum. E alta durerea! Nu a mea, ci a oricărui român, dacă ar conștientiza de ce gloaba datoriilor externe e așa de mare, în condițiile când sacrificiul din 1989 a lăsat țara bine așezată din punct de vedere economic, cu o structură echilibrată, bine poziționată în lume.
Având în vedere datoria externă foarte mare (100 mild. euro) precum și faptul că principalele ramuri ale economiei, cele strategice, sunt și aparțin capitalului străin, am putea spune fără echivoc, suntem o țară ocupată. Nu mai facem ce vrem noi. Nu avem cum. Și legile noastre trebuie să fie aservite, nu poporului ci a ceea ce e înafara țării.
De unde vine povara gloabei pe care o duce românul în spate? De unde vine aceasta?
Bugetul de stat e susținut anemic de economia ce aparține capitalului autohton, fiindcă cel ce a cumpărat pe nimica și dacă investește la noi, în țară, valoarea nou creată (profitul) pleacă înafara și, deci, al nostru buget rămâne în așteptare. Cheltuielile pe care trebuie să le susțină sunt enorme, depășesc cu mult activul (creanțele). Dacă această nevoie de a cheltuie ar merge în ponderi majore pe educație și asistența sănătății, am fi mai deștepți (culți și instruiți) și mai sănătoși, însușiri și criterii de valoare absolut necesare pentru a munci cu sens (eficient și cu rezultat).
Găurile prin care curg banii adunați în visteria țării sunt lărgite sau strâmtate de deciziile politice transpuse în legi și acte normative. Jetul stropitorii cu bani merge în avalanșă pe aparatul birocratic: senatori, parlamentari, personal accesoriu muncii acestora, funcționari de stat de jos până sus, consilieri locali, toți plătiți. Primăriile au burdușite birourile cu scaune de odihnă plătite, instituțiile statului sunt căptușite cu birouri, scaune și aparatură IT. Degeaba, tot stăm la coadă să depunem bani la buget! La toate acestea se adaugă cadoul din bugetul statului dat politicienilor și nu partidelor politice, care ar trebui să fie organizații ale elitelor noastre.
Se vedem ce primesc politicieni pe lângă toate cele acordate celor aleși (salarii, deconturi, chirii pentru dormitoare de lux, telefoane și internet mobil, slugi (consilieri), mașini de lux etc.
Încă odată, nu am nimic cu nimeni, aici vorbim doar de echitate socială cum e transpusă această cerință majoră pentru a avea un confort social adecvat.
Subvenționarea activității partidelor. De ce? Un partid politic trebuie să cuprindă doar elitele unei societăți umane, adică oameni cu un ansamblul de însușiri și caracteristice ale personalității umane diferite de cei mai mulți. Adică o forța intelectuală care trebuie să promoveze o doctrină politică și economică menită a fi potrivită unei entități sociale pentru a trăi mai frumos. Forța pecuniară a partidelor trebuie să se rezume la cotizația membrilor care au aderat și la contribuția celor care le simpatizează (sponsorizări). Dacă ești viabil, din punct de vedere doctrinar, de ce ai nevoie de subvenții de la stat? Orice lege pentru a susține partidele din bugetul de stat e conflict de interese. Decizia aparține unui sau mai multor partide atunci când se referă la această problemă. Conflictul de interese e pedepsit prin lege!
Atunci cum e?  Anul acesta, pe când a trecut de jumătate și se țipa că bugetul e sărac și se impune o goană pe la contribuabili, au fost modificate normele privind subvențiile acordate partidelor. Cel mai mare partid a fost inițiatorul și, drept urmare, a primit cea mai mare turtă, 36.000.000 lei, luând până la urmă din visteria noastră (în 2018) aprox. 96.850.000 lei. Toate partidele s-au dat la un rapt, din bugetul statului român, de aprox. 170,5 mild. lei. Această sumă înseamnă peste 8.000 de locuri de muncă pentru anul 2018, cu tot ce implică un contract de muncă, asigurări de sănătate, vechime pentru stagiul de pensie, ajutor de șomaj etc. Sigur, 8.000 de locuri de muncă nu înseamnă nimic atunci când știm că sunt plecați înafara granițelor țării, pentru a munci și întreține existența, peste 7.000.000 de români.
Mai e nevoie de un șfichi!