STAU DE VORBĂ CU CIREŞUL
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- .Stau de vorbă cu cireşul ce-a îmbătrânit de-acum,
- Îi spun toată bucuria şi necazul tot i-l spun…
- El, ce exista pe lume până să mă fi născut,
- E prietenul de suflet chiar cu care am crescut.
- .
- L-am lăsat să ţină-n pază casa toată şi grădina,
- Să reverse peste ele aer proaspăt şi lumina…
- Şi să-mi ţie mie locul, îngrijindu-se de toate,
- De acele locuri sfinte, care-mi sunt aşa departe!
- .
- Întorcându-ma acasă, îl găsesc la datorie,
- Un străjer de toată cinstea, săvârşind cu bucurie
- Sarcina încredinţată ca pe-o taină preţioasă,
- Apărând toată grădina, ocrotind bătrâna casă.
- .
- Am încredere în el de parcă mi-ar fi părinte,
- Înţeleg tot ce îmi spune în cireşele-cuvinte,
- Îl privesc în ochii mari, înţelepţi şi-aşa rotunzi,
- Că-n adâncul lor ca-n mare ai putea să te scufunzi.
- .
- Şi, de se lasă tăcerea şi cuvintele ne tac,
- Întind braţul şi piciorul, căţărându-mă-n copac…
- Şi crenguţele-mi dau mâna, ca să pot lesne urca,
- Cum făceau întotdeauna, în ani de demult, cândva…
- .
- Şi prezenţa lui vorbeşte, chiar într-o tăcere-adâncă,
- Când creanga mă ocroteşte, grija ei parcă-mi cuvântă…
- Şi eu ştiu să-i înţeleg felu-acesta de-a vorbi,
- Fiindcă-l ştiu dintotdeauna, chiar de când eram copii.
- .
- Stăm aşa o bună vreme, gândurile ne citim
- Unul altuia… şi-odată prindem iar să povestim,
- Are şi el greutăţi despre care vrea să-mi spună,
- Am şi eu să-i spun atâtea, că ne-ar trebui o lună,
- .
- Ca pe toate, înşirate ca-n poveşti, să le rostim,
- Să ne-nchidem în poveste şi-n poveste să trăim…
- Stau de vorbă cu cireşul lângă care am crescut,
- Care îmi conjugă viaţa: prezent, viitor, trecut…
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
