Vasile POPOVICI: Blestemul conştiinţei

Blestemul conştiinţei

De n-aveam conştiinţă, de eram furnică

Ori poate-un cerber, ori o fioroasă fiară,

N-aş fi avut obsesia nonsensului, nici frică

Că într-o zi voi fi ieşit din timpul meu afară.

De n-aveam conştiinţă, n-aş fi-nvăţat să plâng

Şi nici să râd mefistofelic ori homeric,

N-aş fi găsit cuvântul ce-n rugă să îl strâng,

Nici mă-ntrebam: la ce alternativă la-ntuneric?

De n-aveam grai articulat, maimuţă de-aş fi fost,

Nu mă-ntrebam de toate-s după un tipic,

Nici dacă tot ce-a fost e tot şi fără rost

De la Big Bang încoace şi-ntoarcerea-n Nimic.