Poetul

(Apus de soare palid, ruginit!)
în mersu-i gârbovit şi pe o parte,
cu pas încet, nesigur, rebegit,
îşi sprijin’-osteneala de o carte.

E tot avutul lui, e tot ce-a strâns:
şi plus, şi minus infinit, în carte,
şi-atât durut plăcut, dară şi plâns,
şi-atâtea vise şi visări deşarte!